olivă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLÍVĂ, olive, s. f. 1. (
Înv. și
reg.) Măslină.
2. Mică piesă de sticlă de forma unui tub îngroșat la un capăt, folosită în fonetica experimentală pentru înregistrarea suflului nazal. – Din
lat. oliva, germ. Olive, fr. olive.olivă (Dicționar de neologisme, 1986)OLÍVĂ s.f. 1. (
Rar) Măslină.
2. Obiect având forma unei măsline. ♦ Piesă folosită în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal.
3. (
Arhit.) Ornament de formă alungită asemănător unei măsline.
4. Formație anatomică proeminentă și rotunjită. ♦ Proeminență rotunjită situată în partea superioară și laterală a bulbului rahidian. [< fr.
olive, germ.
Olive, lat.
oliva – măslină].
olivă (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLÍVĂ s. f. 1. piesă în fonetica experimentală, care se introduce în nas pentru a se înregistra suflul nazal. 2. (arhit.) ornament în formă alungită, asemănător unei măsline. 2. formație anatomică proeminentă și rotunjită. ◊ proeminență rotunjită în partea superioară și laterală a bulbului rahidian. (< lat.
oliva, fr.
olive, germ.
Olive)
olivă (Dicționaru limbii românești, 1939)*olívă f., pl.
e (it.
olíva, fr.
olive, d. lat.
oliva. V.
uleĭ 1).
Rar. Măslină.
olivă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olívă (măslină) (
înv.,
reg.)
s. f.,
g.-d. art. olívei; pl. olíve