oligofrenie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLIGOFRENÍE s. f. Stare patologică caracterizată prin rămânerea în urmă a dezvoltării facultăților psihice, însoțită uneori de tulburări ale dezvoltării fizice și de leziuni ale sistemului nervos central, ca urmare a unor suferințe cerebrale, survenite în perioada intrauterină, în cursul nașterii sau în perioada copilăriei. – Din
fr. oligophrénie.oligofrenie (Dicționar de neologisme, 1986)OLIGOFRENÍE s.f. (
Med.) Stare patologică a omului, caracterizată prin dezvoltarea incompletă și întârziată a facultăților psihice; debilitate mintală. [Gen.
-iei. / < fr.
oligophrénie, cf. gr.
oligos – puțin,
phren – minte].
oligofrenie (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLIGOFRENÍE s. f. stare patologică a omului caracterizată prin dezvoltarea incompletă și întârziată a facultăților psihice; debilitate mintală. (< fr.
oligophrénie)
oligofrenie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oligofreníe (-go-fre-) s. f.,
art. oligofrenía, g.-d. oligofreníi, art. oligofreníei