oligoelement (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLIGOELEMÉNT, oligoelemente, s. n. Element care se găsește în organism în cantități foarte mici, îndeplinind, în unele procese biologice, rolul de catalizator. – Din
fr. oligo-élément.oligoelement (Dicționar de neologisme, 1986)OLIGOELEMÉNT s.n. (
Biol.) Element chimic care se găsește în cantități foarte mici în organismele vii, având un rol catalitic. [< fr.
oligo-élément].
oligoelement (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLIGOELEMÉNT s. n. microelement. (< fr.
oligoélément)
oligoelement (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oligoelemént s. n.,
pl. oligoeleménte