olfacție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLFÁCȚIE, olfacții, s. f. (
Fiziol.) Miros. [
Var.:
olfacțiúne s. f.] – Din
fr. olfaction, lat. olfactio, -onis.olfacție (Dicționar de neologisme, 1986)OLFÁCȚIE s.f. (
Liv.) Simțul mirosului, miros; mirosire. [Var.
olfacțiune s.f. / < fr.
olfaction, lat.
olfactio].
olfacție (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLFÁCȚIE s. f. simțul mirosului. (< fr.
olfaction, lat.
olfactio)
olfacție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olfácție (-ți-e) s. f.,
art. olfácția (-ți-a), g.-d. art. olfácției; pl. olfácții, art. olfácțiile (-ți-i-)