oleină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLEÍNĂ, oleine, s. f. (
Chim.)
1. Substanță lichidă incoloră, uleioasă, răspândită mai ales în grăsimile vegetale.
2. Denumire dată acidului oleic care rezultă la scindarea grăsimilor prin hidroliză. – Din
fr. oléine.oleină (Dicționar de neologisme, 1986)OLEÍNĂ s.f. 1. Substanță lichidă care se găsește în uleiuri și în grăsimile animale și vegetale și care rezultă din combinarea acidului oleic cu glicerina.
2. Acid oleic tehnic, obținut la scindarea grăsimilor prin hidroliză. [Pron.
-le-i-. / < fr.
oléine].
oleină (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLEÍNĂ s. f. 1. substanță lichidă care se găsește în uleiuri și în grăsimile animale și vegetale, din combinarea acidului oleic cu glicerina. 2. acid oleic tehnic, obținut la scindarea grăsimilor prin hidroliză. (< fr.
oléine)
oleină (Dicționaru limbii românești, 1939)*oleínă f., pl.
e (d. lat.
óleum, uleĭ).
Chim. Unu din cele treĭ principiĭ imediate (pleina, stearina, margarina) din care se compune seu.
oleină (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oleínă s. f.,
g.-d. art. oleínei; pl. oleíneoleină (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oleină f. substanță ce compune uleiurile grase și grăsimile.