oleandru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLEÁNDRU s. m. v. leandru.oleandru (Dicționar de neologisme, 1986)OLEÁNDRU s.m. v.
leandru.
oleandru (Marele dicționar de neologisme, 2000)OLEÁNDRU s. m. elem. leandru.
oleandru (Dicționaru limbii românești, 1939)*oleándru m. (rut.
oleándr, oliĭánder, germ. mlat.
oleander, it.
oleandro, fr.
oléandre). Un copăcel oleaceŭ cu frunze lanceolate, cu florĭ roșiĭ saŭ albe, originar din regiunea Mediteraneĭ și cultivat la noĭ ca plantă ornamentală (
nérium oleánder). Lemnu, scoarța și frunzele luĭ se întrebuințează în medicină, ĭar sucu luĭ (galben) e veninos. – Și
oliandru, pl.
oliendri, ĭar în Munt.
leandru, pl.
lendri (it. și
leandro).
oleandru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oleandru m. Tr. V.
leandru.