oleacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLEÁCĂ adv. (
Pop.) Puțin, nițel. ◊
Loc. adv. Nici oleacă = nici un pic, deloc.
Oleacă de... = puțin, într-o măsură oarecare, întrucâtva. [
Var.: (
înv. și
reg.)
leácă adv.] – Din
ngr. oligháki.oleacă (Dicționaru limbii românești, 1939)oleácă, V.
leacă.oleacă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)oleácă, (leacă, ole), adv. – Puțin, un strop, un pic: „Mai lăsați-mă-olecuță” (Antologie 1980: 8). „Șî mai fă-mi ole de umbră” (Ștețco 1990: 150). – Din ngr. oligháki (DEX).
oleacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oleácă (
pop.)
adv.oleacă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oleacă adv. Mold. V.
leacă.