olar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLÁR, olari, s. m. Meșteșugar care face și vinde oale și alte obiecte din lut ars. –
Oală +
suf. -ar.olar (Dicționaru limbii românești, 1939)olár m. (d.
oală saŭ lat.
ollarius). Fabricant orĭ vînzător de oale.
olar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)olár s. m.,
pl. oláriolar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)olar m. fabricant de oale. [Lat. OLLARIUS].