olaltă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OLÁLTĂ adv. Împreună, la un loc, laolaltă. ◊
Loc. adv. Între olaltă = unul cu altul; reciproc.
După olaltă = unul după altul (fără întrerupere).
(Pe) lângă olaltă = unul (pe) lângă altul; alături.
De olaltă = unul de altul, unul de celălalt.
De la olaltă = laolaltă, împreună.
Pe (sau
peste) olalta = unul peste altul.
Înspre olaltă = unul către altul. –
O3 +
alaltă (= aialaltă).olaltă (Dicționaru limbii românești, 1939)oláltă (la) loc. adv. (din
la una alta, de unde s´a făcut
la *unalta, apoĭ
la olaltă. E un cuv. care a apărut în Trans. pe la sfîrșitul sec. 18 ca o traducere a germ.
mit [saŭ
unter]
einander și a ung.
egymás. De el abuzează Româniĭ germanizațĭ).
Rar. La un loc, împreună. – Se scrie și
laolaltă.