oglindi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OGLINDÍ, oglindesc, vb. IV.
Refl. și
tranz. A (se) reflecta, a (se) proiecta pe o suprafață lucioasă sau într-o oglindă. ♦
Refl. (Despre oameni) A se privi în oglindă; a se admira (privindu-se în oglindă). ♦
Refl. Fig. (Despre stări, fenomene, secțiuni etc.) A apărea ca un reflex al anumitor împrejurări; a se răsfrânge. ♦
tranz. A înfățișa, a reprezenta. [
Var.: (
înv. și
reg.)
oglindá vb. I.] – Din
sl. oglendati.oglindi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)oglindí (oglindésc, oglindít), vb. –
1. (Înv.) A privi, a contempla. –
2. A reflecta. –
3. (
Refl.) A se uita într-o oglindă sau ca într-o oglindă.
Sl. oględati (Miklosich,
Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 222; Byhan 310; Conev 62). –
Der. oglindă, s. f. (obiect cu suprafața netedă și lucioasă care reflectă imaginea);
oglindar, s. m. (fabricant de oglinzi).
oglindi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oglindí (a ~) (o-glin-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. oglindésc, imperf. 3
sg. oglindeá; conj. prez. 3
să oglindeáscăoglindì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)oglindì v.
1. a se uita într´o oglindă;
2. a răsfrânge lumina sau coloarea:
a cerului lumine se prevăd, se oglindează AL.;
3. a-și vedea imaginea; fig.
sufletul se oglindește în ochi. [Slav. OGLENDATI, a privi împrejur].