ofrandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦
Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦
Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din
fr. offrande.