ofrandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFRÁNDĂ, ofrande, s. f. Jertfă adusă unei divinități; prinos; dar făcut bisericii. ♦
Fig. Dar oferit unei persoane în semn de devotament, de respect, de recunoștință; omagiu. ♦
Fig. Contribuție la o operă de binefacere; ajutor material dat celor săraci. – Din
fr. offrande.ofrandă (Dicționar de neologisme, 1986)OFRÁNDĂ s.f. Jertfă adusă unei divinități sau preotului ei pe altar. ♦ (
Fig.) Dar, binefacere, pomană; omagiu. [< fr.
offrande].
ofrandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)OFRÁNDĂ s. f. 1. jertfă adusă unei divinități. 2. (fig.); dar, cadou, omagiu. ◊ ajutor oferit celor săraci. (< fr.
offrande)
ofrandă (Dicționaru limbii românești, 1939)*ofrándă f., pl.
e (fr.
offrande, mlat.
offerenda, care trebuĭe să fie oferită). Dar făcut luĭ Dumnezeŭ, patriiĭ saŭ săracilor (prinos).
ofrandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ofrándă (o-fran-) s. f.,
g.-d. art. ofrándei; pl. ofrándeofrandă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ofrandă f.
1. dar făcut lui D-zeu;
2. ceeace s’ofere săracilor.