ofițeroi(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OFIȚERÓI,ofițeroi, s. m. (Depr.) Augmentativ al lui ofițer (I 1). – Ofițer + suf. -oi.
ofițeroi(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ofițerói (rar) s. m., pl. ofițerói, art. ofițeróii