ofițerime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFIȚERÍME s. f. (Cu sens colectiv) Corpul ofițeresc; mulțime, număr mare de ofițeri (
I 1); totalitatea ofițerilor. –
Ofițer +
suf. -ime.ofițerime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ofițeríme s. f.,
g.-d. art. ofițerímii