ofițerește (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFIȚERÉȘTE adv. Ca un ofițer (
I 1), în felul ofițerilor. –
Ofițer +
suf. -ește.ofițerește (Dicționaru limbii românești, 1939)*ofițeréște adv. Ca ofițeriĭ.
ofițerește (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ofițeréște adv.