ofițereasă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFIȚEREÁSĂ, ofițerese, s. f. 1. (
Fam.) Soție de ofițer (
I 1).
2. Femeie care are gradul de ofițer (
I 1). –
Ofițer +
suf. -easă.ofițereasă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ofițereásă (
fam.)
s. f.,
g.-d. art. ofițerései; pl. ofițerése