ofitic - explicat in DEX

ofitic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OFÍTIC, -Ă, ofitici, -ce, adj. (Rar) Care aparține ofitului, privitor la ofit. – Din fr. ophitique.

ofitic (Dicționar de neologisme, 1986)
OFÍTIC, -Ă adj. (Geol.) Care aparține ofitului. ◊ Structură ofitică = structură a rocilor caracterizată prin poziția neregulată a cristalelor, asemănătoare celei a ofitelor. [< fr. ophitique].

ofitic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OFÍTIC, -Ă adj. de natura ofitului¹. ♦ structură ~ă = structură a rocilor prin poziția neregulată a cristalelor. (< fr. ophitique)

ofitic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
OFITÍC, -Ă (‹ fr.) adj. (Despre microstructura rocilor diabazice și doleritice) Care se caracterizează prin dispoziția neregulată a cristalelor prismatice de plagioclaz și prin prezența cristalelor mari de piroxen ce ocupă spațiile rămase libere.

ofitic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ofític (rar) adj. m., pl. ofítici; f. ofítică, pl. ofítice