ofiolatru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OFIOLÁTRU, -Ă, ofiolatri, -e, s. m. și
f. Adorator al șerpilor. [
Pr.:
-fi-o-] – Din
fr. ophiolâtre.ofiolatru (Dicționar de neologisme, 1986)OFIOLÁTRU, -Ă s.m. și f. Adorator al șerpilor. [Pron.
-fi-o-. / < fr.
ophiolâtre].
ofiolatru (Marele dicționar de neologisme, 2000)OFIOLÁTRU, -Ă s. m. f. adorator al șerpilor. (< fr.
ophiolâtre)
ofiolatru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)ofiolátru (-fi-o-la-tru) s. m.,
art. ofiolátrul; pl. ofiolátri, art. ofiolátrii