oersted (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [
Pr.:
örsted] – Din
fr. oersted.oersted (Dicționar de neologisme, 1986)OERSTED s.m. (
Fiz.) Unitate de măsură pentru intensitatea unui câmp magnetic, egală cu intensitatea câmpului magnetic căruia îi corespunde în vid inducția magnetică de un gauss. [Pron.
ör-sted. / < fr.
oersted, cf.
Oersted – fizician danez].
oersted (Marele dicționar de neologisme, 2000)OERSTED RSTÉD/ s. m. unitate de măsură pentru intensitatea câmpului magnetic, egală cu 8
0 de amper-spire pe metru. (< fr.
oersted)
oersted (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OERSTED [örsted] (‹
fr. {i}; {s}
n. pr. Oersted)
s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic a cărui inducție, în vid, este un gauss (simbol: Oe), egală cu 79,577 de amper-spire pe metru.
oersted (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)OERSTED (ØRSTED) [órstid],
Hans Christian (1777-1851), fizician și chimist danez. Fondator (1825) și prof. al Școlii Politehnice din Copenhaga. Întemeietorul Societății pentru progresul științelor (1824). A descoperit (1820) acțiunea curentului electric, care străbate un conductor, asupra acului magnetic, punând bazele electromagnetismului a elaborat un procedeu pentru obținerea aluminiului metalic (1825). Studii asupra compresibilității solidelor și lichidelor.
oersted (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oerstéd [
oe pron. ö]
(oer-) s. m.,
pl. oerstézi; simb. Oeoersted (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Oersted m. celebru fizician danez imortalizat prin descoperirea electromagnetismului (1774-1851).
oersted (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OERSTÉD, oerstezi, s. m. Unitate de măsură a intensității câmpului magnetic. [
Pr.:
örsted] — Din
fr. oersted.