oenochoe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OENOCHOÉ s. n. Tip de vas grecesc din ceramică, de dimensiuni mici, cu deschidere trilobată și cu un singur mâner. [
Pr.:
enocoé] – Din
fr. oenochoé.oenochoe (Dicționar de neologisme, 1986)OENOCHÓE s.n. (
Ant.) Tip de vas grecesc de ceramică, cu un singur mâner curbat și cu deschidere trilobată. [< fr.
oenochoé, cf. gr.
oinochoe].
oenochoe (Marele dicționar de neologisme, 2000)OENOCHOE [ENOCOÉ]
s. n. vas grecesc de metal, ceramică sau sticlă, în formă de ulcior, cu o singură toartă și cu deschidere trilobată, din care se turna în cupe amestecul de vin și apă. (< fr.
oenochoé, gr.
oinochoe)
oenochoe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)oenochoé (
fr.) [
pron. enocoé]
(oe-no-cho-e) s. n.oenochoe (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OENOCHOÉ s. n. Tip de vas grecesc din ceramică, de dimensiuni mici, cu deschidere trilobată și cu un singur mâner, folosit pentru a turna vinul în cupe. [
Pr.:
enocoe] — Din
fr. oenochoé.