odăiaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist.
2. (
Înv. și
reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (
2). [
Pr.:
-dă-iaș] –
Odaie +
suf. -aș.odăĭaș (Dicționaru limbii românești, 1939)odăĭáș m. (d.
odaĭe și suf.
aș). Odagiŭ, camerier. Aprod, servitor la tribunal, prefectură, primărie ș. a. – Fem.
-áșă.odăiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)odăiáș (
înv.)
s. m.,
pl. odăiáșiodăiaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)odăiaș m. servitor de tribunal, de primărie, etc.
odăiaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist.
2. (
Înv. și
reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [
Pr.:
-dă-iaș] — Odaie +
suf. -aș.