odăiță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ODĂÍȚĂ,odăițe, s. f. Diminutiv al lui odaie; cămăruță. – Odaie + suf. -iță.
odăiță(Dicționaru limbii românești, 1939) odăíță f., pl. e. Odaĭe mică.
odăiță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) odăíță s. f., g.-d. art. odăíței; pl. odăíțe
odăiță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ODĂÍȚĂ,odăițe,s. f. Diminutiv al lui odaie;cămăruță. — Odaie + suf. -iță.