odraslă - explicat in DEX

odraslă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1. Copil, descendent, urmaș; progenitură. ♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar. – Din sl. otraslŭ, odraslŭ.

odraslă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
odráslă (odrásle), s. f. – 1. Vlăstar, lăstar. – 2. Mlădiță, fiu. Sl. otrasli „germen” (Miklosich, Slaw. Elem., 34; Cihac, II, 225; Conev 50). – Der. odrăsli, vb. (a germina, a lăstări, a da mlădițe).

odraslă (Dicționaru limbii românești, 1939)
odráslă f., pl. e (vsl. ot-raslŭ, ot-raslĭ, germine, ramură, d. ot-rasti, a crește ĭar. V. samu-raslă). Vlăstar. Fig. Urmaș, descendent: acest fiŭ e o odraslă vrednică de tatăl luĭ. – În Ps. S. 127, 3, scris otdraslă.

odraslă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
odráslă (înv., pop.) (o-dras-) s. f., g.-d. art. odráslei; pl. odrásle

odraslă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
odraslă f. 1. germen, mlădiță; 2. fig. urmaș: se zice că-i odraslă de neam prea strălucit AL. 3. progenitură. [Slav. ODRASLĬ].

odraslă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ODRÁSLĂ, odrasle, s. f. 1.Copil, descendent,urmaș;progenitură.♦ (La animale) Pui, prăsilă. 2. (Înv. și pop.) Ramură tânără, lăstar, mlădiță, vlăstar.— Din sl. otraslŭ, odraslŭ.