odrăsluță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) ODRĂSLÚȚĂ,odrăsluțe, s. f. Diminutiv al lui odraslă. – Odraslă + suf. -uță.
odrăsluță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) odrăslúță (reg.) (o-drăs-) s. f., g.-d. art. odrăslúței; pl. odrăslúțe
odrăsluță(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) ODRĂSLÚȚĂ,odrăisluțe,s. f. (Reg.) Diminutiv al lui odraslă.— Odraslă + suf. -uță.