odos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODÓS s. m. (
Reg.) Numele a două specii de plante erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, răspândite în culturi ca buruiană
(Avena factua și stigosa). – Din
magh. vadósz.odos (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)odós s. m. – Varietate de ovăz sălbatic (Avena fatua, Avena strigosa). Origine necunoscută. Relație cu
mag. vadzab (Tiktin) nu este evidentă.
odos (Dicționaru limbii românești, 1939)odós m. ca plantă și n., pl.
urĭ, ca materie (cp. cu ung.
vadzab, ovăs [!] sălbatic). Un fel de ovăs sălbatic de doŭă felurĭ (
avéna fátua și
avéna strigósa), numit și
ĭarbă englezească.odos (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)odós, s.m. – (bot.) Ovăz sălbatic; costreie (Avena fatua L.): „Frunză verde de odos / El la mă-sa că s-o-ntors” (Țiplea 1906: 444). – Din magh. vadósz (MDA).
odos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)odós (
reg.)
s. m.odos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)odos n. ovăz sălbatic
(Avena fatua). [Origină necunoscută].
odos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODÓS s. m. (
Reg.) Numele a două specii deplante erbacee din familia gramineelor, asemănătoare cu ovăzul, răspândite în culturi ca buruiană
(Avena factua și stigosa). — Din
magh. vadósz.