odorizant - explicat in DEX

odorizant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ODORIZÁNT, odorizanți, s. m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile (inodore) în scopul detectării pierderilor accidentale de gaze din conducte, din recipiente etc. – Din fr. odorisant.

odorizant (Dicționar de neologisme, 1986)
ODORIZÁNT s.m. Substanță cu miros pătrunzător, care se introduce în conductele de gaz pentru a semnala eventuale scurgeri ale acestuia. [< odoriza + -ant].

odorizant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ODORIZÁNT s. m. substanță cu miros pătrunzător, care se introduce în conductele de gaz combustibil inodor pentru a semnala eventualele scurgeri ale acestuia. (< fr. odorisant)

odorizant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
odorizánt s. m., pl. odorizánți

odorizant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ODORIZÁNT, odorizanți, s. m. Compus chimic cu miros puternic, folosit pentru a da miros gazelor combustibile (inodore) în scopul detectării pierderilor accidentale de gaze din conducte, din recipiente etc. — Din fr. odorisant.