odorant - explicat in DEX

odorant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. – Din fr. odorant.

odorant (Dicționar de neologisme, 1986)
ODORÁNT, -Ă adj., s.m. (Substanță) plăcut mirositoare. [< fr. odorant].

odorant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ODORÁNT, -Ă adj. care degajă un miros (plăcut); odorifer, odoriferant. (< fr. odorant)

odorant (Dicționaru limbii românești, 1939)
*odoránt, -ă adj. (lat. odórans, -ántis, d. odorare și odorari, a simți un miros și [maĭ tîrziŭ] a răspîndi un miros). Care miroase plăcut: smirna e foarte odorantă.

odorant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!odoránt adj. m., pl. odoránți; f. odorántă, pl. odoránte

odorant (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
odorant a. frumos mirositor.

odorant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ODORÁNT, -Ă, odoranți, -te, adj. Care răspândește un miros plăcut; parfumat, mirositor, odorifer, odoriferant. ♦ (Tehn.; despre unele substanțe) Care conține odorizanți. — Din fr. odorant.