odoraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODORÁȘ, odorașe, s. n. Diminutiv al lui
odor1 (
2); termen de alintare întrebuințat de părinți pentru copiii mici. –
Odor1 +
suf. -aș.odoraș (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))odoráș s. m., pl.
odorașiodoraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)odoráș (rar)
s. n.,
pl. odoráșeodoraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODORÁȘ, odorașe, s. n. (Rar) Diminutiv al lui
odor1 (2); termen de alintare folosit de părinți pentru copiii mici. —
Odor1 +
suf. -aș.