odontotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODONTOTÉHNICĂ s. f. Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor. –
Cf. fr. odontotechnie.odontotehnică (Dicționar de neologisme, 1986)ODONTOTÉHNICĂ s.f. Arta de a conserva dinții, plombându-i sau înlocuindu-i pe cei cariați. [Gen.
-cii. / cf. fr.
odontotechnie].
odontotehnică (Marele dicționar de neologisme, 2000)ODONTOTÉHNICĂ s. f. arta de a conserva dinții, plombându-i sau înlocuindu-i pe cei cariați; tehnica dentară. (după fr.
odontotechnie)
odontotehnică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)odontotéhnică s. f.,
g.-d. art. odontotéhniciiodontotehnică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODONTOTÉHNICĂ s. f. Operație de conservare și de întreținere a sănătății dinților prin plombarea, înlocuirea, controlarea lor.
Cf. fr. odontotechnie.