odontoragie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODONTORAGÍE, odontoragii, s. f. Scurgere de sânge din alveolele dinților. – Din
fr. odontorragie.odontoragie (Dicționar de neologisme, 1986)ODONTORAGÍE s.f. Scurgere de sânge prin alveola unui dinte. [Gen.
-iei. / < fr.
odontorragie, cf. gr.
odous – dinte,
rhegnynai – a curge].
odontoragie (Marele dicționar de neologisme, 2000)ODONTORAGÍE s. f. hemoragie a alveolelor dentare. (< fr.
odontorragie)
odontoragie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)odontoragíe s. f.,
art. odontoragía, g.-d. odontoragíi, art. odontoragíeiodontoragie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODONTORAGÍE s. f. Scurgere de sânge din alveolele dinților. — Din
fr. odontorragie.