odontometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. – Din
fr. odontomètre, germ. Odontometer.odontometru (Dicționar de neologisme, 1986)ODONTOMÉTRU s.n. Mic instrument din metal, din celuloid sau din carton, care servește la măsurarea dantelurii mărcilor poștale. [< fr.
odontomètre].
odontometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ODONTOMÉTRU s. n. mic instrument pentru măsurarea dantelurii mărcilor poștale. (< fr.
odontomètre)
odontometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)odontométru (-me-tru) s. n.,
art. odontométrul; pl. odontométreodontometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODONTOMÉTRU, odontometre, s. n. Mic instrument din metal, celuloid, material plastic sau carton, care servește la măsurarea dantelurii unei mărci poștale. Din
fr. odontomètre, germ. Odontometer.