odontolit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. – Din
fr. odontolite.odontolit (Dicționar de neologisme, 1986)ODONTOLÍT s.n. 1. Tartru dentar.
2. (
Geol.) Nume dat unor microforme concreționare carstice care apar ca niște cupe foarte mici pe marginea unor draperii carstice. [< fr.
odontolithe, cf. gr.
odous – dinte,
lithos – piatră].
odontolit (Marele dicționar de neologisme, 2000)ODONTOLÍT s. n. 1. tartru dentar. 2. (geol.) nume dat unor concrețiuni calcaroase de forma unor cupe foarte mici, care apar pe marginea unor draperii carstice. (< fr.
odontolithe)
odontolit (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)ODONTOLÍT (‹
fr.; {s}
gr. odont- „dinte” +
lithos „piatră”)
s. n. Substanță organică fosilă, provenită din dinți fosili de dinoterium și mastodont.
O. de culoare verzui-albăstrie (turcoaza fosilă) este întrebuințat la bijuterii.
odontolit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)odontolít s. n.,
pl. odontolíteodontolit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODONTOLÍT, odontolite, s. n. Tartru dentar. — Din
fr. odontolite.