odometru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. – Din
fr. odomètre.odometru (Dicționar de neologisme, 1986)ODOMÉTRU s.n. v.
hodometru.
odometru (Marele dicționar de neologisme, 2000)ODOMÉTRU s. n. aparat folosit în odometrie; podometru (1). (< fr.
odomètre)
odometru (Dicționaru limbii românești, 1939)*odométru n., pl.
e (vgr.
odómetron, d.
odós, drum, și
métron, măsură. V.
sinod). Aparat de măsurat distanța străbătută, de un om saŭ de o trăsură. – Se zice și
podometru.odometru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)odométru (-me-tru) s. n.,
art. odométrul; pl. odométreodometru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)ODOMÉTRU, odometre, s. n. Podometru. — Din
fr. odomètre.