odolean - explicat in DEX

odolean (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ODOLEÁN, odoleni, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una servește la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietăți sedative; valeriană (Valeriana officinalis). [Var.: odoleánă s. f., hodoleán s. m.] – Din ucr. odoljan.

odolean (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
odoleán (odoléni), s. m. – Valeriană (Valeriana officinalis). Sb. odoljan, din sl. odoleti „a învinge”, datorită proprietăților sale medicinale (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 225).

odolean (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
ODOLEÁN (‹ scr.) s. m. Plantă erbacee perenă din genul Valeriana, familia valerianaceelor, cu tulpina înaltă până la 150 cm, cu flori mari liliachii sau albe; valeriană. Întreaga plantă are un miros caracteristic. Rădăcinile și rizomii speciei Valeriana officinalis, cultivată ca plantă medicinală, conțin ulei de valeriană, care are proprietăți sedative, tonice și antispasmodice. Se cunosc peste 150 de specii de Valeriana.

odolean (Dicționaru limbii românești, 1939)
odoleán (vest) m., pl. enĭ, și odoleană (est) f., pl. ene (sîrb. odoljan și -ljen, rut. odolĕán, rus. odolénĭ, nufăr). Valeriană. – Une-orĭ confundată cu năvalnicu.

odolean (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
odoleán, s.m. – (bot.) Plantă erbacee, perenă, cu tulpina înaltă, cu flori liliachii sau albe (Valeriana officinalis). Valeriană, iarba mâțului (Borza 1968: 177). Ceaiul din rădăcini de odolean se folosește pentru calmarea sistemului nervos. Odoleanului i s-a atribuit puteri protectoare contra supranaturalului: fetele îl purtau ca să nu fie furate de zmei (Butură 1979: 173). – Din sl. odoleti „a învinge„, datorită proprietăților sale medicinale (DER), cf. srb. odoljan.

odolean (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!odoleán (plantă) (-lean) s. m., pl. odoléni

odolean (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
odolean m. plantă cu miros caracteristic și neplăcut, căutată de pisici (Valeriana): țărancele o poartă la brâu, căci le aduce noroc în dragoste. [Rut. ODOLĬAN].

odolean (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ODOLEÁN, odoleni, s. m. Nume dat mai multor specii de plante erbacee cu flori mari, trandafirii sau albe (Valeriana), dintre care una servește la prepararea unor produse farmaceutice cu proprietăți sedative; valeriană (Valeriana officinalis). [Var.: odoleánă s. f., hodoleán s. m.] — Din ucr. odoljan.