odinioară - explicat in DEX

odinioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ODINIOÁRĂ adv. 1. Pe vremuri, altădată, înainte vreme, odată. 2. (Înv.) Cândva, vreodată, într-o bună zi (în viitor), odată și odată. [Pr.: -ni-oa-] – O³ + dinioară (înv. „cândva” < lat.).

odinioară (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
odinioáră adv. – 1. Odată. – 2. Demult, în timpuri străvechi. – Var. (înv.) dănăoară, dinăoară; (a)dinioare(a), adineoare(a), adineauri(lea). Lat. de una hora (Tiktin), cu sensul de „o dată”; cf. de două ori (explicație comp. pornindu-se de la rom. a lui de una oară), sugerată de Candrea, pare mai dificilă, căci rom. ar presupune forma redusă a art. f., o în loc de una). Cf. nici odinioară (var. înv. nice dănăoară) „niciodată”, a cărei comp. a fost reprodusă în niciodată. Var. moderne cu sensul „de curînd, acum o clipă”. – Cf. oară.

odinioară (Dicționaru limbii românești, 1939)
odinioáră adv. (vrom. dănăoară și dinioară, care vine d. de, una și oară saŭ lat. de una hora. V. adinioarea). Odată, cînd-va, în timpu trecut, depărtat.

odinioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
odinioáră (-ni-oa-) adv.

odinioară (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
odinioară adv. altădată, în timpul trecut. [Vechiu-rom. dănăoară = de ună oară: v. adineori].

odinioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ODINIOÁRĂ adv. 1. Pe vremuri, altădată, înainte vreme, odată. 2, (Înv.) Cândva, vreodată, într-o bună zi (în viitor), odată și odată. [Pr.: -ni-oa-] — O³ + dinioară (înv. „cândva” < lat.).