odalâc (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)odalâc,
odalâcuri, s.n. (reg.)
1. târlă cu tot ce ține de ea.
2. unelte dintr-o odaie.
odalâc (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))ODALẤC, odalâcuri, s. n. (
Reg.) Târlă de vite cu tot ce ține de ea. – Din
tc. oda +
suf. -lâc.