odăĭaș - explicat in DEX

odăiaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] – Odaie + suf. -aș.

odăĭaș (Dicționaru limbii românești, 1939)
odăĭáș m. (d. odaĭe și suf. aș). Odagiŭ, camerier. Aprod, servitor la tribunal, prefectură, primărie ș. a. – Fem. -áșă.

odăiaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
odăiáș (înv.) s. m., pl. odăiáși

odăiaș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
odăiaș m. servitor de tribunal, de primărie, etc.

odăiaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ODĂIÁȘ, odăiași, s. m. 1. (Ieșit din uz) Om de serviciu la tribunal, prefectură etc.; camerist. 2. (Înv. și reg.) Om care locuiește afară din sat, într-o odaie (2). [Pr.: -dă-iaș] — Odaie + suf. -aș.