ocurent - explicat in DEX

ocurent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCURÉNT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. – Din fr. occurrent.

ocurent (Dicționar de neologisme, 1986)
OCURÉNT, -Ă adj. (Rar) Care survine, se întâmplă la un moment dat. ♦ (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. [< fr. occurent, lat. occurens].

ocurent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCURÉNT, -Ă adj. 1. care survine la un moment dat. 2. (despre unități lingvistice) care se întâlnește într-un text. (< fr. occurrent, lat. occurrens)

ocurent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocurént adj. m., pl. ocurénți; f. ocuréntă, pl. ocurénte

ocurent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCURÉNT, -Ă, ocurenți, -te, adj. 1. (Înv.) Care se întâmplă, care survine. 2. (Despre unități lingvistice) Care se întâlnește într-un text. — Din fr. occurrent.