ocupator(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) OCUPATÓR, -OÁRE,ocupatori, -oare, s. m. și f. (Neobișnuit) Ocupant. – Ocupa + suf. -tor.
ocupator(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) ocupatór s. m., pl. ocupatóri
ocupator(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) OCUPATÓR, -OÁRE,ocupatori, -oare,s. m. și f. (Neobișnuit) Ocupant. — Ocupa + suf. -tor.