ocupat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCUPÁT, -Ă, ocupați, -te, adj. 1. (Despre un teritoriu; un oraș etc.) Cucerit de o armată străină; stăpânit de o putere străină;
2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Stăpânit, deținut (temporar) de cineva; pe (sau în) care stă cineva. ♦ (Despre posturi) Luat în primire, deținut de cineva.
3. (Despre persoane) Care are mult de lucru, cu multe treburi; preocupat, absorbit; prins. –
V. ocupa.ocupat (Dicționaru limbii românești, 1939)*ocupát, -ă adj. Care are mult de lucru, care are multă treabă:
a fi foarte ocupat.ocupat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)ocupat a. care are mult de lucru.
ocupat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCUPÁT, -Ă, ocupați, -te, adj. 1. (Despre un teritoriu; un oraș etc.) Cucerit de o armată străină; stăpânit de o putere străină;
2. (Despre bunuri mobile sau imobile) Stăpânit, deținut (temporar) de cineva; pe (sau în) care stă cineva. ♦ (Despre posturi) Luat în primire, deținut de cineva.
3. (Despre persoane) Care are mult de lucru, cu multe treburi; preocupat, absorbit; prins. —
V. ocupa.