ocupare - explicat in DEX

ocupare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCUPÁRE, ocupări, s. f. Acțiunea de a (se) ocupa și rezultatul ei. – V. ocupa.

ocupare (Dicționar de neologisme, 1986)
OCUPÁRE s.f. Acțiunea de a ocupa și rezultatul ei; luare în stăpânire. [< ocupa].

ocupare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocupáre s. f., g.-d. art. ocupắrii; pl. ocupắri

ocupare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCUPÁRE, ocupări, s. f. Acțiunea de a (se) ocupa și rezultatul ei. — V. ocupa.