ocupant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCUPÁNT, -Ă, ocupanți, -te, s. m. și
f. (Adesea adjectival) Stat care (prin forțele sale armate) ia în stăpânire un teritoriu, un oraș străin etc. ♦
P. ext. Persoană care are sau ia (temporar) în posesiune ceva; ocupator. – Din
fr. occupant.