ocultistic - explicat in DEX

ocultistic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCULTÍSTIC, -Ă, ocultistici, -ce, adj., s. f. (Rar) 1. Adj. Ocult (1). 2. S. f. Ocultism. – Ocult + suf. -istic.

ocultistic (Dicționar de neologisme, 1986)
OCULTÍSTIC, -Ă adj. Referitor la ocultism. [< it. occultistico].

ocultistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCULTÍSTIC, -Ă, ocultistici, -ce, adj. (Rar) 1. Ocult (1). – Ocult + suf. -istic.

ocultistic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocultístic (rar) adj. m., pl. ocultístici; f. ocultístică, pl. ocultístice

ocultistic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCULTÍSTIC, -Ă, ocultistici, -ce, adj., s. f. (Rar) 1. Adj. Ocult (1). 2. S. f. Ocultism. — Ocult + suf. -istic.