octavă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCTÁVĂ, octave, s. f. Interval între două sunete ale gamei la distanță de opt trepte. ♦ Strofă alcătuită din opt versuri endecasilabice, dintre care primele șase cu rimă încrucișată, iar ultimele două cu rimă împerecheată, folosită, mai ales în poezia italiană, spaniolă și portugheză. – Din
fr. octave.octavă (Dicționar de neologisme, 1986)OCTÁVĂ s.f. 1. (
Muz.) Interval într-o gamă diatonică, care cuprinde opt note consecutive.
2. Strofă alcătuită din opt versuri.
3. A opta dintre figurile de apărare la scrimă. [< fr.
octave, cf. lat.
octava – a opta].
octavă (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCTÁVĂ s. f. 1. (muz.) interval de opt trepte; treapta a opta de la o treaptă dată. 2. strofă de opt versuri. 3. a opta poziție de apărare la scrimă. (< fr.
octave, lat.
octaval)
octavă (Dicționaru limbii românești, 1939)*octavă f., pl.
e (fr.
octave, d. lat.
octava, fem. d.
octavus, al optulea). Stanță de opt versurĭ:
epopeĭa luĭ Tasso e scrisă în octave. Muz. Interval de opt grade (de ex., de la un
do la altu. V.
octoih). O pozițiune a spadeĭ în duel.
octavă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)octávă s. f.,
g.-d. art. octávei; pl. octáveoctavă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)octavă f.
1. stanță de opt versuri:
epopea lui Tasso e scrisă în octave; 2. Muz. intervalul de opt grade.
octavă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCTÁVĂ, octave, s. f. Interval între două sunete ale gamei la distanță de opt trepte. ♦ Strofă alcătuită din opt versuri endecasilabice, dintre care primele șase cu rimă încrucișată, iar ultimele două cu rimă împerecheată, folosită, mai ales în poezia italiană, spaniolă și portugheză. — Din
fr. octave.