octan (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)OCTÁN, octani, s. m. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, care există în mai multe forme izomere. – Din
fr. octane, germ. Oktan.octan (Marele dicționar de neologisme, 2000)OCTÁN s.m. Hidrocarbură din seria parafinelor cu opt atomi de carbon în moleculă, lichid inflamabil, incolor, în forme izomere. (cf. fr.
octane, germ.
Oktan)
octan (Dicționar de neologisme, 1986)OCTÁN s.m. Hidrocarbură din seria parafinelor, care există în mai multe forme izomere. [< fr.
octane].
octan (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)octán s. m.,
pl. octánioctan (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)OCTÁN, octani, s. m. Hidrocarbură saturată din seria parafinelor, care există în mai multe forme izomere. — Din
fr. octane, germ. Oktan.