octaedru - explicat in DEX

octaedru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCTAÉDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe. – Din fr. octaèdre.

octaedru (Dicționar de neologisme, 1986)
OCTAÉDRU s.n. Poliedru cu opt fețe. [Pron. -ta-e-. / < fr. octaèdre, cf. lat. octaedros, gr. oktoedros].

octaedru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
OCTAÉDRU s. n. poliedru cu opt fețe. (< fr. octaèdre)

octaedru (Dicționaru limbii românești, 1939)
*octaédru n., pl. e (vgr. oktáedros, d. októ, opt, și édra, ședere, scaun. V. poliedru, cat-edră). Geom. Corp solid cu opt fețe. – Rar m.

octaedru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
octaédru (-e-dru) s. n., art. octaédrul; pl. octaédre

octaedru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
octaedru n. Geom. corp solid cu opt fețe.

octaedru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCTAÉDRU, octaedre, s. n. Poliedru cu opt fețe. — Din fr. octaèdre.