ocru - explicat in DEX

ocru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
ÓCRU s. n. 1. Varietate de argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. Vopsea preparată din ocru (1). 3. (Adesea adjectival) Culoare galbenă-brună. – Din fr. ocre.

ocru (Dicționar de neologisme, 1986)
ÓCRU s.n. Argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., folosită la fabricarea unor vopsele; vopsea preparată din această argilă. // adj. invar. De culoare galben-brună. [< fr. ocre].

ocru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
ÓCRU I. s. n. varietate de argilă galbenă, roșie sau brună, în pictură. ◊ vopsea din această argilă. II. adj. inv., s. n. (de) culoare galben-brună. (< fr. ocre, lat. ochra, gr. okhra)

ocru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*ócru¹ (o-cru) adj. invar.

ocru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ócru² (o-cru) s. n., art. ócrul

ocru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ocru n. argilă colorată și întrebuințată în pictura cu uleiu: cu ocru se vopsesc scândurile dușumelei.

ocru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
ÓCRU s. n., adj. invar. 1. S. n. Varietate de argilă de culoare galbenă, roșie, brună etc., formată din hidroxizi de fier și folosită ca pigment la fabricarea unor vopsele. 2. S. n. Vopsea preparată din ocru (1). 3. Adj. invar. Culoare galbenă-brună. 4. S. n. Culoare ocru (3). — Din fr. ocre.