ocrotitor - explicat in DEX

ocrotitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. – Ocroti + suf. -tor.

ocrotitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocrotitór (o-cro-) adj. m., pl. ocrotitóri; f. sg. și pl. ocrotitoáre

ocrotitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ocrotitor a. și m. protector.

ocrotitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCROTITÓR, -OÁRE, ocrotitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care ocrotește, apără, protejează, ajută; protector. — Ocroti + suf. -tor.