ocrotire - explicat in DEX

ocrotire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
OCROTÍRE, ocrotiri, s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri luate de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. – V. ocroti.

ocrotire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
ocrotíre (o-cro-) s. f., g.-d. art. ocrotírii

ocrotire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
ocrotire f. protecțiune.

ocrotire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
OCROTIRE s. f. Acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor. ◊ Ocrotirea sănătății = complex de măsuri stabilite de stat pentru prevenirea bolilor, întărirea și refacerea sănătății, prelungirea vieții și a capacității de muncă a oamenilor. Ocrotirea naturii = acțiune organizată de stat, de o instituție științifică națională sau internațională în scopul utilizării raționale, al conservării și al reproducerii resurselor naturale. ♦ Adăpost, azil. — V. ocroti.