ocoș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)ócoș, -ă, ócoși, -e, adj. (reg.)
1. deștept, isteț, priceput.
2. sfătos, încrezut.
3. șiret, viclean.
ocoș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)ócoș (-șe), adj. – (
Trans.) Deștept, isteț; viclean, șiret.
Mag. okos. A pătruns în argoul bucureștean. –
Der. ocoși, vb. refl. (a o face pe deșteptul), în
Trans.ocoș (Dicționar de argou al limbii române, 2007)ocoș, -ă, ocoși, -e adj. (iron., reg.) 1. prost, nerod.
2. încăpățânat.
ocoș (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)ócoș, -e. adj. – Deștept, isteț; viclean, șiret: „În fruntea cetei de colindători era preferat un colindător ocoș” (Bilțiu 1996). – Din magh. okos „deștept, cuminte„.